Istoria cetăţii

Cetatea Julei, de la construcţie până la predarea ei turcilor, s-a legat strâns de curtea regală, ori pe bază de rudenie, ori pentru că regele însuşi sau unul din membrii familiei regale au fost proprietarii domeniului.

Toate acestea merită accentuate, pentru că astfel de poziţii regale, în această zonă, au avut doar cetăţile din Buda şi Hunedoara. Cetatea Julei este poate şi mai importantă decât cea din urmă, deoarece are legături şi cu cercuri domnitoare din străinătate. Construirea cetăţii a fost începută de János Maróti, dar pentru că acesta toată viaţa lui s-a luptat cu turcii, conducătorul lucrărilor de la Jula a fost fiul acestuia, László Maróti, cel care a şi încheiat construcţia. Prima menţiune concretă a clădirii cetăţii este din anul 1445. Atunci a fost sfinţită capela cetăţii în cinstea apostolilor. Odată cu întreruperea liniei familiei Maróti, în 1476, cetatea şi domeniul uriaş a ajuns în proprietatea coroanei. Stăpânul cetăţii între 1476–1482 este Regele Matia. Cetatea Julei s-a remarcat din punct de vedere strategic militar după bătălia de la Mohács. János Szapolyai a vrut să cucerească cetatea, dar asta le-a reuşit doar adepţilor lui. Pentru o scurtă perioadă cetatea a ajuns pe mâna unor domnitori transilvăneni, ca apoi, din 1552, printr-un schimb, cetatea şi domeniul să ajungă din nou în proprietate regală. Între timp, turcii şi-au continuat tactica cunoscută, au distrus împrejurimile şi, nu departe de cetate, au construit un gard. Astfel, cetatea a rămas fără completarea alimentelor iar turcii i-au neliniştit tot mai mult pe cei din cetate. A devenit necesar să fie îndeplinită cât mai urgent funcţia de căpitan. Astfel a căzut alegerea pe László Kerecsényi. De ceea ce le-a fost frică julanilor ani de-a rândul nu au scăpat în vara anului 1566. Suleiman II a pornit în primăvara acestui an în ultima sa expediţie militară. El însuşi a ţintuit cetatea din Szigetvár, iar atacul Julei l-a bizuit pe verişorul său, paşa Pertaf. Asediul ucigaş a început în 17 iulie şi a durat nouă săptămâni. La 30 august 1566 s-a semnat contractul de capitulare. Deci, Jula a ajuns pe mâna turcilor la 2 septembrie 1566. O dată cu instalarea păcii relative, viaţa oraşului a început o lentă dezvoltare. S-au stabilit aici cuţitari, lăcătuşi, potcovari, bărbieri, şelari, turnători, croitori, bucătari, legumicultori, dulgheri, vânzători de suc de soc, aurari, luntraşi, lumânărari, măcelari, fierari turci. Primii care s-au stabilit aici, vreo 20 de familii catolice, şi-au construit casele pe locul centrului de azi al oraşului. În 1715 s-a făcut primul sigiliu, din 1716 oraşul are şi un preot catolic. Primii colonişti au sosit din nordul judeţului Pest, după care au sosit şi unguri reformaţi din diferite localităţi de dincoace de Tisa. O situaţie cu totul nouă s-a produs în oraş şi în judeţ în anii 1720. Noul proprietar al domeniului a devenit János György Harruckern.
 

Muzeul cetăţii

Cetatea Julei va fi inaugurată la 20 mai 2005, unde în 24 de săli de expoziţie va fi prezentată istoria a două secole. La parter se vor afla temniţă, cămară de alimente, cuptor unguresc şi turcesc, atelier al fierarilor, olărie, sală pedagogică muzeală, vinărie şi capelă. Temniţa cetăţii stă din patru încăperi, unde în cadrul unei expoziţii intitulate „Crimă şi pedeapsă în Ungaria de odinioară”, vor fi prezentate unelte de execuţie, mutilare, pedeapsă corporală, tortură şi batjocură. La etaj se vor afla apartamentele doamnelor şi domnilor cetăţii, castelanilor, camera oficială, camera de primire a beiului Sanjak, colecţia de arme, sala de satâr şi sala cavalerească. Capela sfinţită va asigura loc pentru desfăşurarea cununiilor şi botezurilor. Atmosfera vremurilor trecute este sugerată şi de vinăria în stil din evul mediu. Sala cavalerească va oferi spaţiu pentru recepţii, conferinţe şi alte manifestări. Copiii vor fi aşteptaţi la ocupaţiile pedagogice muzeale în spiritul acestei epoci.

Muzeul va fi deschis în fiecare zi. În perioada 15 iulie – 31 august între orele 9–19, iar în celelalte luni între orele 9–17.